Factoringul este finanțarea prin care o firmă își cedează facturile emise către clienți unei bănci sau unei societăți specializate și primește imediat cea mai mare parte din valoarea lor, în loc să aștepte termenul de plată. Diferența, minus costurile, se încasează când clientul plătește. Distincția principală este între factoringul cu regres, în care riscul de neplată rămâne la firmă, și factoringul fără regres, în care acest risc trece, în limitele contractului, la finanțator.
Cum funcționează factoringul, pas cu pas?
Factoringul funcționează prin cesiunea creanțelor: firma livrează, emite factura, o transmite finanțatorului și primește un avans, iar la scadență clientul plătește direct finanțatorului.
- Finanțatorul analizează firma și, mai ales, clienții ei, numiți debitori, și stabilește o limită pentru fiecare.
- Firma livrează marfa sau serviciul și emite factura cu termen de plată.
- Factura și dovada livrării se transmit finanțatorului, care plătește avansul.
- La scadență, debitorul achită factura în contul indicat.
- Finanțatorul reține costurile și virează firmei diferența rămasă.
În varianta notificată, debitorul este informat că factura a fost cesionată. În varianta confidențială, relația cu clientul rămâne aparent neschimbată, însă condițiile sunt de obicei mai stricte.
Care este diferența dintre factoringul cu regres și cel fără regres?
La factoringul cu regres, dacă debitorul nu plătește, firma trebuie să returneze avansul primit; la factoringul fără regres, finanțatorul suportă pierderea în cazul insolvenței sau al neplății debitorului, în condițiile din contract.
| Criteriu | Cu regres | Fără regres |
|---|---|---|
| Riscul de neplată | Rămâne la firmă | Trece la finanțator, în limita aprobată |
| Cost | Mai mic | Mai mare, include prețul riscului |
| Analiză | Pe firmă și pe debitori | Accent puternic pe debitori |
| Efect în bilanț | Creanța rămâne, de regulă, în evidența firmei | Creanța poate ieși din bilanț, după analiza contabilă |
| Disputele comerciale | Riscul rămâne la firmă | De obicei tot la firmă |
Ultimul rând este important: chiar și fără regres, finanțatorul nu preia riscul ca debitorul să refuze plata pe motiv de marfă necorespunzătoare. Protecția acoperă incapacitatea de plată, nu litigiul comercial.
Cât din valoarea facturii primește firma în avans?
Avansul se situează de obicei între 70% și 90% din valoarea facturii, procentul exact depinzând de calitatea debitorului, de istoricul plăților și de riscul de retururi sau reduceri ulterioare. Restul, numit uneori rezervă, este eliberat după încasare și acoperă eventualele diferențe.
Din ce se compune costul factoringului?
Costul factoringului are două componente principale: un comision de administrare, calculat ca procent din valoarea facturilor cedate, și o dobândă aplicată sumei avansate pentru numărul de zile până la încasare. Pot exista și taxe de analiză a debitorilor sau de deschidere a contractului.
Pentru comparație corectă, costul se exprimă ca procent anualizat din suma efectiv finanțată. O factură plătită la 30 de zile și una plătită la 120 de zile, cu același comision fix, au costuri anualizate foarte diferite.
Pentru ce firme are sens factoringul?
Factoringul are sens pentru firmele care vând către alte firme cu termene de plată de 30–120 de zile și care au nevoie de lichiditate pentru a susține creșterea vânzărilor. Este util mai ales când clienții sunt solizi, iar firma furnizoare este mică sau tânără, deoarece finanțatorul se uită în primul rând la capacitatea de plată a debitorilor.
- Potrivit: distribuție, producție pentru marile lanțuri, servicii B2B cu facturare recurentă.
- Mai puțin potrivit: vânzări către persoane fizice, facturi mici și foarte numeroase, contracte cu multe compensări între parteneri.
Ce se verifică înainte de semnarea unui contract de factoring?
Înainte de semnare se verifică dacă contractele cu clienții permit cesiunea creanțelor, deoarece unele interzic sau condiționează cedarea facturilor. Se analizează apoi limitele aprobate pentru fiecare debitor, termenul după care o factură neîncasată este considerată în întârziere și situațiile în care finanțatorul poate cere returnarea avansului.
Factoringul fără regres se aseamănă, ca efect, cu combinația dintre o finanțare și o asigurare de credit comercial, iar compararea celor două variante merită făcută cu cifre concrete. Indiferent de soluție, urmărirea disciplinată a facturilor neplătite și a fluxului de numerar rămâne necesară, la fel ca atenția la semnele de instabilitate financiară ale partenerilor. Tratamentul contabil și fiscal al cesiunii se stabilește împreună cu contabilul firmei.
