Indicatorii de lichiditate arată dacă o firmă își poate plăti datoriile pe termen scurt din resursele pe care le transformă repede în bani. Cei trei folosiți cel mai des sunt lichiditatea curentă, lichiditatea rapidă și lichiditatea imediată, toate calculate din bilanț. Fiecare exclude tot mai mult din activele greu de vândut, așa că împreună dau o imagine de la cea mai optimistă la cea mai prudentă.
Ce măsoară indicatorii de lichiditate?
Indicatorii de lichiditate măsoară raportul dintre activele circulante ale firmei și datoriile care trebuie achitate în cel mult un an. Activele circulante includ stocurile, creanțele de la clienți și disponibilitățile din bancă și casă. Datoriile curente cuprind furnizorii, salariile și contribuțiile datorate, taxele și ratele de credit scadente în anul următor.
O firmă poate fi profitabilă și totuși să aibă lichiditate slabă, de exemplu când banii sunt blocați în stocuri sau în facturi neîncasate. De aceea indicatorii se citesc împreună cu contul de profit și pierdere.
Cum se calculează lichiditatea curentă?
Lichiditatea curentă se calculează împărțind activele circulante la datoriile curente. O valoare de 2 înseamnă că firma are de două ori mai multe active circulante decât datorii pe termen scurt.
În multe manuale, intervalul considerat confortabil este în jurul valorii de 1,5–2. Sub 1, activele circulante nu acoperă nici teoretic datoriile curente. O valoare foarte mare nu este automat bună: poate indica stocuri excesive sau bani ținuți nefolosiți.
Cum se calculează lichiditatea rapidă?
Lichiditatea rapidă, numită și testul acid, se calculează scăzând stocurile din activele circulante și împărțind rezultatul la datoriile curente. Stocurile sunt excluse pentru că vânzarea lor durează și se poate face doar cu reducere.
O valoare în jurul lui 1 este, de regulă, considerată acceptabilă. Diferența mare dintre lichiditatea curentă și cea rapidă arată cât de dependentă este firma de stocuri, aspect important în comerț și în producție.
Ce arată lichiditatea imediată?
Lichiditatea imediată arată ce parte din datoriile curente poate fi plătită pe loc, doar din banii aflați în cont și în casierie, plus investițiile pe termen scurt ușor de vândut. Formula este disponibilități împărțite la datoriile curente.
Valorile orientative sunt mult mai mici, adesea între 0,2 și 0,5, deoarece puține firme țin în cont bani pentru toate datoriile. Indicatorul este util mai ales în perioadele cu încasări incerte.
Cum se interpretează un exemplu concret?
Exemplul de mai jos folosește un bilanț simplificat al unei firme de distribuție, cu valori în lei.
| Element | Valoare |
|---|---|
| Stocuri | 300.000 |
| Creanțe de la clienți | 250.000 |
| Disponibilități | 70.000 |
| Total active circulante | 620.000 |
| Datorii curente | 400.000 |
| Lichiditate curentă | 620.000 / 400.000 = 1,55 |
| Lichiditate rapidă | 320.000 / 400.000 = 0,80 |
| Lichiditate imediată | 70.000 / 400.000 = 0,18 |
Lichiditatea curentă pare în regulă, însă cea rapidă coboară sub 1, deci firma depinde de vânzarea stocurilor. Lichiditatea imediată mică arată că plățile din următoarele săptămâni depind de încasarea creanțelor, un motiv pentru urmărirea atentă a facturilor restante, așa cum se arată în articolul despre facturile neplătite și fluxul de numerar.
Cum se îmbunătățește lichiditatea unei firme?
Lichiditatea se îmbunătățește prin scurtarea timpului în care banii stau blocați în stocuri și în creanțe și prin negocierea unor termene mai lungi la furnizori.
- Reducerea stocurilor cu rotație lentă, identificate printr-o analiză pe produse.
- Termene de încasare mai scurte, avansuri la comenzile mari și verificarea clienților noi înainte de a primi termen de plată.
- Asigurarea creanțelor, explicată în ghidul despre asigurările de credit comercial.
- Transformarea unor datorii pe termen scurt în finanțări pe termen lung, când investițiile au fost plătite din bani curenți.
- Controlul cheltuielilor fixe, pe care le detaliază articolul despre optimizarea costurilor afacerii.
Valorile de referință diferă între domenii: un magazin alimentar cu încasări zilnice funcționează normal cu lichiditate mai mică decât o firmă de construcții. Comparația cea mai utilă este cu propriile valori din anii anteriori și cu firme din același sector, iar deciziile de finanțare se discută cu contabilul sau cu un analist financiar.
