Referințele de la foști angajatori se cer în ultima etapă a selecției, doar pentru candidații finaliști și numai după ce aceștia au fost informați. Codul muncii permite angajatorului să ceară informații de la foștii angajatori ai unei persoane, însă doar despre activitățile îndeplinite și durata angajării și cu încunoștințarea prealabilă a celui în cauză. În practică, o convorbire bine pregătită confirmă ce a spus candidatul la interviu și scoate la iveală eventualele nepotriviri.
Când se cer referințele unui candidat?
Referințele se cer după interviuri, când au rămas unul sau doi candidați și oferta este aproape decisă. Cererea lor mai devreme încarcă inutil foștii angajatori și expune candidații înainte de a fi siguri de rezultat.
Candidatul care este încă angajat are un motiv întemeiat să nu dorească un telefon la angajatorul actual. Situația se rezolvă prin referințe de la locurile de muncă anterioare sau printr-o ofertă condiționată, cu verificarea făcută după ce candidatul și-a anunțat plecarea.
Ce informații poate oferi un fost angajator?
Un fost angajator poate confirma, cu știrea candidatului, perioada de angajare, funcția ocupată și activitățile desfășurate. Aprecierile despre modul de lucru se dau în practică doar cu acordul persoanei, iar mulți angajatori preferă să se limiteze la datele obiective.
| Tip de informație | Situație uzuală |
|---|---|
| Perioada angajării și funcția | Se confirmă, cu încunoștințarea candidatului |
| Sarcinile și responsabilitățile principale | Se confirmă, fiind legate de activitatea îndeplinită |
| Aprecieri despre calitatea muncii | Doar cu acordul candidatului și cu prudență |
| Salariul | De regulă nu se comunică |
| Starea de sănătate, concediile medicale | Nu se comunică |
| Viața personală, opiniile, apartenența sindicală | Nu se comunică |
Datele despre o persoană sunt date cu caracter personal, așa că atât firma care întreabă, cât și cea care răspunde trebuie să respecte regulile de protecție a datelor. Pentru situații neclare, consultarea responsabilului cu protecția datelor sau a unui jurist este calea sigură.
Cum se obține acordul candidatului?
Acordul candidatului se obține în scris, de obicei printr-un formular în care acesta indică persoanele de contact și confirmă că pot fi sunate. Formularul precizează ce tip de informații se vor cere și cui, ca să nu existe surprize.
- Numele firmei, al persoanei de contact și relația ei cu candidatul: șef direct, coleg, client.
- Perioada în care au lucrat împreună.
- Confirmarea că persoana de contact a fost anunțată.
- Data și semnătura candidatului.
Contactele se verifică independent: numărul de telefon se ia de pe site-ul firmei, nu doar din CV, pentru a evita recomandările date de cunoștințe ale candidatului.
Ce întrebări se pun la o convorbire de referință?
La o convorbire de referință se pun întrebări concrete despre fapte, nu întrebări care cer etichete generale. Durata potrivită este de 10–15 minute.
- În ce perioadă și pe ce funcție a lucrat persoana?
- Care erau principalele responsabilități?
- Cum a gestionat o situație dificilă pe care candidatul a descris-o la interviu?
- Ce tip de sprijin a avut nevoie în primele luni?
- Ar reangaja-o firma pe un post similar?
Întrebările pornesc de la notițele din interviu, al cărui mod de organizare este explicat în articolul despre interviul de angajare pentru angajatorii mici.
Cum se interpretează răspunsurile?
Răspunsurile se interpretează în ansamblu, comparând mai multe surse, nu pe baza unei singure fraze. Un fost șef care răspunde scurt și se limitează la date poate pur și simplu să aplice politica firmei sale, nu să semnaleze o problemă.
Semnalele care merită discutate cu candidatul sunt diferențele de date sau de funcție față de CV și descrieri contradictorii ale acelorași sarcini. Candidatul primește posibilitatea de a explica, pentru că un conflict cu un singur fost șef nu spune totul despre o persoană.
Ce documente pot completa referințele?
Referințele pot fi completate cu documente pe care candidatul le are deja: adeverința de vechime eliberată de fostul angajator, diplomele și certificatele profesionale, scrisorile de recomandare semnate. Angajatul are dreptul să ceară la plecare un document care să ateste activitatea desfășurată și vechimea, așa că acesta este o sursă oficială utilă.
Pentru firmele care angajează personal venit din alte țări, verificarea se face mai ales pe baza documentelor, aspect tratat în articolul despre recrutarea personalului din afara Uniunii Europene. Odată angajarea decisă, contează și ce primește noul salariat la final de lună, subiect detaliat în ghidul despre modalitățile de plată a salariului.
