Grand Hôtel du Boulevard – o „poveste” ce merită știută! Ne-aduceaminte de… fantastica „dinastie” a Cantacuzinilor dar și de o epocă… de aur a Bucureștilor din alte vremuri, cu arhitecți, politicieni și oameni de cultură ce au să rămînă în cartea neamului…
Aflăm de la Doamna Cezarina Danciu și dintr-un articol ce este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019:
„Terenul pe care se va fi construi Grand Hôtel du Boulevard a fost în apropiere de Biserica Sărindar (astazi Cercul Militar) si aparţinuse pe vremuri marelui postelnic Constantin Cantacuzino. Prin căsătoria fiicei sale, trece în proprietatea banului Vintilă Corbeanu, apoi a vel vornicului Grigore Băleanu, care îl vinde, în sfârşit, lui Jacques Herdan. Omul de afaceri Jacques Herdan a început, în 1867, construirea unui hotel după proiectul primului arhitect roman scolit in strainatate si reintors in Romania, Alexandru Orăscu.
Clădirea, opera a arhitectului Alexandru Orăscu, construită între 1865-1867 pe terenul marelui ban Vintilă Corbeanu, s-a numit inițial “Hotelul Herdan”, după numele lui I. Herdan, celebrul producător de produse de panificatie, care l-a detinut numai un an, vănzându-l apoi unei misterioase doamne Pohr (din familia bogatului florar brașovean cu acelasi nume). J. Herdan va vinde hotelul doamnei Pohr, care îl dă de zestre fiicei sale, la căsătoria cu italianul Bertola, stăpânindu-l până în 1920.
Grand Hôtel du Boulevard este situat la intersecția străzilor Calea Victoriei și bulevardul Elisabeta.
1874
Probabil ca sã scape de gura presei, la numai un an dupã inaugurare, Herdan a vândut hotelul unei doamne pe nume Pohr, care l-a rebotezat Grand Hotel du Boulevard si l-a dat drept zestre fiicei sale, cãsãtoritã cu italianul Lucien Bertola, unul dintre cei mai mari gastronomi ai vremii, acest… „amănunt” contribuind din plin la faima clădirii somptuoase. Așezat în centrul Bucureștilor, Grand Hotel du Boulevard a fost gazdã pentru multe personalitãti si martor al multor evenimente importante, hotelul avea să devină, pentru destulă vreme, unul dintre cele mai renumite ale Capitalei, iar luxosul restaurant din sala de marmură un loc predilect de întâlnire al „high-life-ului Bucurestean.
1877
– Începând cu 1877 hotelul se numește Grand Hôtel du Boulevard și este primul hotel bucureștean care a tras apă curentă. Hotelul este apreciat, dar prețurile sunt mari, de exemplu, o cameră modestă costă 12 franci pe zi în 1877.
– „Almanach du High-Life” scria în 1877: „Le Grand Hotel du Boulevard nu are a invidia hotelurile de prima mână din marile capitale. Luxul interior este corespunzător majestuoasei faţade ce se admiră pe Bulevardul Elisabeta. Le Grand Hotel du Boulevard face onoare Bucureştilor.”
1881
Aici s-au adunat la 5/17 ianuarie deputati si ministri pentru a discuta demisia din guvern a lui Dimitrie Sturza, care se opunea politicii de apropiere a României fatã de Rusia, dusã de guvernul de atunci. Tot aici, Ion Brãtianu a sãrbãtorit cea de-a 5-a aniversare a lui Rosetti si 25 de ani de la aparitia ziarului „Românul“, la 25 septembrie/4 octombrie 1881.
– Intruniri parlamentare, intruniri de deputaţi sau miniştri, banchete in onoarea unor personalităţi din Romănia, dar şi din străinătate, intălniri ale scriitorilor – toate se petreceau la restaurantul de la „Grand Hotel du Boulevard”, unul dintre cele mai bune localuri ale Bucureştilor de altădată. Aici, in toamna anului 1881, „Vizirul”, cum i se spunea lui Brătianu, a sărbătorit cei 65 de ani ai lui Rosetti şi 25 de ani ai ziarului „Romănul”, unde toate doamnele au fost imbrăcate in costume naţionale;
1883
Hotelul avea la parter o librarie moderna (Librăria Alcalay, înfiinţată de Leon Alcalay în 1883), care primea de la Paris ultimele noutati, o cafenea si unul dintre cele mai luxoase restaurante ale Bucureştilor, cu trufandale în orice sezon şi vinuri de cea mai buna calitate.
1889
Cel mai amplu şi mai spectaculos spaţiu interior este sala multifuncţională. Iniţial, o simplă curte interioară. În 1889 – anul inaugurării Turnului Eiffel – arhitectul Albert Galleron a acoperit-o cu o modernă structură metalică.
1904
Hotelul strălucea nu numai prin opulenţa decorului arhitectural, ci şi prin modernitatea tehnică: a fost primul hotel bucureştean dotat cu apă curentă în camere, iar după 1904 a fost echipat cu iluminat electric şi cu ascensor.
1905
În 1905 a fost amenajat salonul mare al restaurantului. Un imens plafon vitrat se reflectă în oglinzile veneţiene ce alternează cu vibraţiile stuco-marmurei din arcade. Stucaturi poleite cu foiţă de aur, candelabre de cristal, tacâmuri de argint, decolteuri cu diamanticale şi fracuri cu papioane neapărat albe completau ambianţa eclatantă. Dar şi vicisitudinile de care a avut parte salonul au fost pe măsură: ochiuri de geam s-au desprins din plafon, oglinzi înnegrite de timp au fost vopsite cu ulei, iar altele, sparte, au fost înlocuite cu panouri de lemn şi PAL travestit în marmură. Şi aici restauratorii au avut de lucru: refacerea stratului de argint, dizolvarea uleiului, înlocuirea vitrourilor şi a oglinzilor lipsă.
– Înaintea primului Mare Război, restaurantul din sala de marmură era cel mai şic local bucureştean
1906-1911
Într-o vreme în care serviciile hoteliere nu erau etalonate cu stele, a fost gratulat cu medalii de aur la expoziţiile internaţionale de la Milano – în 1906 – şi de la Torino – în 1911.
1908
– Ce specialităţi se serveau la marile banchete date in onoarea unor personalităţi? Din meniul servit la 30 martie 1908, in cinstea lui Tache Ionescu, „şeful Partidului Conservator Democrat”, supranumit „Tăchiţă Gură de Aur”, datorită elocinţei sale, constatăm că intre preparatele din bucătăria franţuzească predominau: Creme d’Artichauts (Cremă de Anghinare), Langouste Parisienne sauce Tartar (Langustă pariziană cu sos Tartar), Pi’ce de Boeuf Perigourdin (Friptură de vită Perigourdin), Parfait de foie gras au Porto (Parfe de ficat de găscă Porto), Asperges Nouvelles d’Argenteuil sauce Diplomat (Sparanghel cu sos Diplomat), Poularde de la Bresse ratie a la Broches (Găină la frigare) Salade Printanire (Salată de Primăvară), Glace Boulevard (Ingheţată Boulevard), Gaufrettes (Biscuiţi), Fromages (Brănzeturi), Corbeilles de Fruits (Coşuri cu fructe), Friandises (Specialităţi de dulciuri).
1910
– La fel de imbelşugat este şi meniul de la banchetul dat de membrii clubului „Tinerimea” preşedintelui lor, nababului aromăn, Alexandre Bellu, la 20 noiembrie 1910. Iată căteva preparate: Consome Alexandra, Somon cu Sos Genevoise, Cartofi fierţi, Carne de vită a la Richelelieu, Sparanghel d’Argenteuil, Găină la frigare, Salată „Suzette”, Ingheţată „Tutti-Frutti”. Lista băuturilor ce ajutau la digestia unui astfel de meniu cuprindea: Ţuică (singura băutură romănească), Mastică, Marsala, St. Julien superior, Pommery sec, Drapeau americain, Grand fine Champagne şi lichioruri.
– Diversitatea preparatelor franţuzeşti se datora şi faptului că bucătarul-şef, Tudor Gal, işi făcuse specializarea in Franţa, la celebrul Auguste Escofier, supranumit „Impăratul Bucătarilor”. Rafinamentul preparatelor şi al băuturilor era insoţit de servirea impecabilă. Se spune că un zăngănit de tacăm era admonestat de privirile dispreţuitoare ale comesenilor. Ce vremuri, ce servicii!
1911
– La 15 aprilie 1911 un grup de ziaristi oferã, în sala de marmurã a hotelului, un banchet în onoarea lui Constantin Bacalbasa, care fusese ales deputat, si a lui I. Bacalbasa, ziarist si el, frate cu proaspãtul deputat, care fusese numit director general al Teatrelor.
– Tot în 1911, oficialitãtile au oferit un fastuos banchet în onoarea maresalului japonez Nogi, eroul de la Port-Artur.
1913
– Clody Bertola s-a nascut la 12 august 1913, la Bucuresti, in hotelul familiei sale – Grand Hotel du Boulevard. Bunicii ei au venit in Romania pe timpul lui Carol I. Clody Bertola mentiona ca radacinile ii sunt in Italia, Franta si Germania.
1918
De-a lungul timpului, Grand Hôtel du Boulevard a găzduit săli de pictură, întruniri parlamentare, iar în saloane, după 1918 se organizează Pour toi et pour moi, un club de dans cunoscut în perioada respectivă.
– După 1918 tineretul iubitor de dans organizase la Hotel du Boulevard” un club de dans cunoscut, tineretul high-life venea aici să exerseze noii paşi de foxtrot şi one-step într-un dichisit club de dans, numit „Pour toi et pour moi”. Mai târziu a decăzut și a fost ocupat de sediul unui minister, iar la parter s-a mutat librăria „Cioflec”.
1920
Doamna Pohr, care îl dă de zestre fiicei sale Grand Hotel du Boulevard, la căsătoria cu italianul Bertola, stăpânindu-l până în 1920.
– Se spune că „Grand Hotel du Boulevard” (dat in folosinţă in anul 1867) a fost faimos, mai ales inaintea primului război mondial şi după terminarea acestuia, pănă prin anii 1920, graţie italianului Lucien Bertola, considerat unul dintre marii gastronomi ai vremii. Această apreciere se datorează faptului că Lucien Bertola a paricipat la diferite expoziţii culinare, unde a obţinut numeroase distincţii. Amintim doar căteva: Bucureşti 1906 – medalie de aur şi medalie de argint; Milano 1906 – medalie de aur; Turin 1906 – medalie de aur.
1924
La Grand Hotel du Boulevard au locuit personalitãti ale culturii românesti: Constantin Brâncusi, întors din Franta în 1924, Al. Kiritescu, în vremea când scria „Gaitele“. În cafeneaua hotelului se întâlneau Onisifor Ghibu, Ilarie Chendi si Octavian Goga, precum si Mihail Sadoveanu cu St.O. Iosif, îmbiati cu bucãtele fine si vinuri din podgoriile românesti si din cele frantuzesti, spaniole si italiene.
1934
In 1934, patru ofiţeri ai armatei române au incercat sa-l omoare pe regele Carol al II-lea. Aceştia se cazaseră la etajul doi care privea spre Calea Victoriei, şi au plănuit sa arunce o grenada în Noaptea de Înviere, în momentul în care alaiul regal trecea pe sub balcoanele hotelului spre Dealul Mitropoliei. Atentatul a fost un eşec, ofiţerii fiind arestaţi si executati.
1937
Interesant şi semnificativ pentru vocaţia sa internaţională e faptul că, până în 1937, hotelul, restaurantul şi cafeneaua au avut exclusiv manageri alogeni: John Muller, H. Horn, Fr. Schreiber, M. Bertola, S. Rosenthal.
1941-1944
De la bun început, clădirea situată la intersecţia principalelor artere ale capitalei, Podul Mogoşoaiei şi Bulevardul Academiei (numit din 1871 Bulevardul Elisabeta), a avut destinaţii multiple: hotel, localuri publice şi prăvălii. În timp, s-au adăugat şi altele: între 1941 şi 1944 a găzduit comandamentul trupelor germane din România
1948
După naţionalizare, librăria Cioflec a devenit Librăria Academiei. Mai târziu, regimul de după război a naționalizat hotelul, la parterul acestuia deschizându-se Librăria Academiei, acolo unde fusese celebra Librărie Alcalay,
1949
In 1949 Hotelul a fost a naţionalizat, la parterul acestuia deschizându-se Librăria Academiei, in locul celebrei librării Alcalay.
Timp de câteva decenii, Grand Hotel du Boulevard a fost nu numai un edificiu emblematic al Bucureştilor, ci şi un etalon de civilizaţie şi eleganţă”.
Sursa foto: Cezarina Danciu
