
Cine a fost ciobanul Bucur, «parintele»… Bucurestilor?
Puțini știu că odinioară, a fost o perioadă când numai unele ciobani din familii de jinari și șugăgeni făceau transhumanță…
Se povestește din bătrâni acolo, sus, în mândra Mărginime a Sibiului că din Jina, un Ion de-al lui BUCUR a făcut transhumanță în regat (pe vremea fanarioților), iar NUMELE de BUCUR l-ar fi primit de la niște comercianți albanezi, care la vremea aceea se întreceau într-ale din acestea împreună cu grecii și care SCHIMBAU CAII sau vindeau/schimbau mărfuri într-o piață pe care acest jinar o stăpânea.
S-ar fi dus vestea că jinarul, om de munte și harnic foc, era voinic și frumos, că, vorba-aceea, Domnul a creat oamenii luându-le în seamă chipul sufletului, iar albanezii au găsit de cuviință să boteze locul, cu de la sine putere, BUCUR, după numele dat tot de ei jinarului… Numele însemna în albaneză *FRUMOS*, iar EȘTI, ca și în română- EȘTI; așadar: FRUMOS-EȘTI=BUCUR-EȘTI.
*** POVESTEA a fost publicată nu demult pe pagina de socializare Vadu Poienarilor, sub semnătura dlui Dumitru Hulea.
Istorie? Legendă? Cum ar fi, are oarece farmec și n-ar strica să fie luată-n seamă…
* Jina este atestată documentar în anul 1396. 1541 – satul făcea parte din categoria ”comunelor pertinente” ale cetății Sibiului, fără a fi incluse în scaunul Sibiului.
Ca întindere, Jina are o suprafață de 32.980 hectare, aproximativ suprafața Bucureștiului și vatra satului este situată la altitudinea de 900-988 m, dar unele punte de hotar ajung chiar la altitudinea de 2200 m.
foto: Ciobani români din vremuri vechi – până la 1945

S-ar fi dus vestea că jinarul, om de munte și harnic foc, era voinic și frumos…